Timp de 15 zile ai avut posibilitatea de a vota poezia preferată pe site. Simpatia publicului a fost cîştigată „De dorul tău” autoare Natalia Orlovschi.

De dorul tau

 Am foarte mult aer,
Si eu ma sufoc de dorul tau.
Afara e un mare ger,
Si eu ma topesc de dorul tau.

Am si apa destula
Si eu ma usuc de dorul tau
Sunt in tara natala
Si straina ma simt de dorul tau

Si tot de dorul tau
Incet –incet ma sting
Si de-ai sti ce dor mare am
In brate sa te string

Sa schimb toata lumea
De dorul tau
Eu cred ca voi putea
Si mereu te voi astepta

Natalia (20 de ani) ne povesteşte despre pasiunea de a scrie versuri:

„Am început să scriu poezii de când am învăţat a scrie corect (prin clasa a 2-a, cred). Pe atunci scriam despre mamă, ţară, natură... Poezii de dragoste am început să scriu în 2003. Prima poezie de iubire a apărut la 23 septembrie, acelaşi an, întitulându-se "I NEED YOU", fiind inspirată de o dragoste furată de distanţă. Am trăit în poeziile mele vreun an şi jumătate, după care sufletul şi-a gasit linişte în cea mai mare iubire a mea... şi atunci când eşti fericită nu prea îţi vine a scrie versuri, atunci ţipi de bucurie! Versurile, totuşi, m-au ajutat sa trec peste dezamagirile vieţii, imi descărcam sufletul în strofe...

Versurile îmi vin în minte fară să vreau, indiferent de tema poeziei. Am scris pe teme diverse ca iubire, ţară, limbă sau chiar despre materiile de la şcoală: fizica, chimia, matematica... orice. Pur şi simplu, mă gândesc la asta şi scriu. Din păcate, nu le-am păstrat decât pe cele despre dragoste, astfel ca, până acum am în caieţelul cu versuri despre iubire, prietenie, dezamagire, asteptare şi fericire 30 de poezii, care aduna 179 de strofe. Tot aici am şi 2 proze, iar cel mai mare poem în versuri, scris de mine - "Între divinitate şi păcat", se întinde pe 11 pagini.

Juriul de specialitate format din profesoarele şcolii nr. 94: Ababii Elena, Martinici Nadejda, Martinici Tamara şi Sîrghi Elena au apreciat poeziile conform criteriilor de exprimare corecta si originalitate, nota maxima fiind 5 puncte. (vezi  Tabela de acordare a punctajului). Punctajul maxim a fost acumulat de poezia „Dragă mamă unde eşti” autor Purcel Roman:

Inspirat de intrebările adresate de noi, el răspunde:

„Am început a scrie poezii de mic copil, de la vârsta de 5, 6 ani. Nu erau aşezate pe foaie, dar erau compuse în gând... Împreuna cu fratele meu, Sergiu, deseori compuneam versuri sub forma de cântec - erau cântece hazlii pe care le cântam cu mare drag, fiind mai toată vara pe dealuri, prin paduri, la iaz, prin livezi... Natura îţi poate oferi multă inspiraţie... De acolo, probabil, îşi are început darul meu de a desena gânduri pe hârtie.

În clasa a opta m-am indragostit, până peste urechi, de o colega de clasă… Ei i-am dedicat prima mea poezie de dragoste, însă, din păcate, nu am păstrat-o.   O perioadă nu am mai scris nimic… vreo 4 ani, după care iarăşi mi s-a trezit talentul. Am nevoie de motive ca sa scriu ceva, dar motivele pot fi diferite, adica scriu pe diverse teme... O mare parte din poezii sunt scrise în străinătate, căci şi acesta poate fi un motiv care să stimuleze inspiraţia....Nu ştiu dacă aş vrea să le public, probabil că da… Să scrii poezii şi să le ţii pentru sine, cred că nu are nici un rost. Poezia are un mesaj pentru toţi oamenii şi tot ea îţi poate mângâia sufletul. Am scris multe poezii până acum, dar îmi pare rău că multe dintre ele nu le-am păstrat... Cred că mă voi scufunda mai adânc în poezie şi, poate, pe la sfârşitul anului le voi publica pe toate... „

Poezia care a încintat pe membrii juriului "Draga mama unde esti" a inceput să o scrie când a vazut pe site rubrica "Talente", în Forum.

„Vă mulţumesc că mi-aţi apreciat poeziile!” spune Roman, mai jos puteţi citi alte două creaţii scrise de Purcel Roman.

De-ar avea meleagul glas
Să ne spuna cît necaz,
A adus ţării Voronul,
De a ingenunchiat poporul.

Ca barbari,turbati averii
Dupa cârmuirea tării,
Să mai stea pe tron oleacă
Să ne facă vorba seacă.

 De-aş putea

De-aş putea ca să-l opresc,
Timpul ca să-l dumiresc,
Sa nu mîne ceasu-n grabă
Să mai zaboveasc-o habă.

De-aş putea ca să-i soptesc,
Visului, să-l copleşesc,
Sa nu fie ca un hoţ
Sa ne fure anii toţi.

De-aş putea zbura prin nori,
Sufletul să-l bat cu flori,
Sa nu ceară leacuri, fară boală
Sa nu piară în visuri după ţară.

Ce n-aş da să plec acum,
M-aş porni acum la drum,
După dorul cel nebun
Pentru ţara şi străbun.

Pentru că au avut curajul să participe şi să facă publice poeziile sale, am hotarît să le dăruim acest articol şi să-l dedicăm tuturor celor care au inspiraţie şi gînduri profunde şi ştiu să le sculpteze pe coala de hîrtie.