Acasă » Articole » Din "ECOU"

Irina Ababii & Ion Ursu – O pereche nepereche

Irina Ababii & Ion Ursu – O pereche nepereche

 

Mişcare, Dinamism, Pasiune, Sentiment, Tandreţe, Eleganţă, Sublimitate... Toate adunate într-o privire, într-o mişcare, într-un dans... în doi oameni ce-şi pictează cu măiestrie tabloul, pe pânza ringului de dans.

  Nimeni dintre cei care i-au văzut măcar o dată, nu au rămas indiferenţi faţă de aceşti doi dansatori, care parcă ar face magie curată, căci reuşesc să-i cucerească pe toţi.

 

„Ai ales dansul sau dansul te-a ales pe tine?” Vine prima noastră întrebare. Irina răspunde simplu „Eu am ales dansul. Iar pe Ion... l-am ales tot eu”.

„Povestea” lor a început cu 4 ani în urmă...

Irina îşi dorea foarte mult sa meargă la dans, obstacolul care stătea în calea realizării visului ei, însă, era lipsa unui partener. Dupa îndelungate meditări asupra potenţialului partener de dans al Irinei,  "candidatura” a căzut pe Ion, verişorul mai mic decât ea cu 2 ani. După multe convingeri şi insistări din partea Irinei, Ion a acceptat propunerea şi  nu regretă că în acea zi, cu ani în urmă a aceptat provocarea Irinei, iar astăzi îi este recunoscător că la ademenit în minunata lume a dansului.

Fiind elevă in clasa 7-a, iar Ion în clasa 5-a mari aspiraţii nu aveau, însă odată cu creşterea aptitudinilor lor creşteau şi scopurile dansatorilor. Ambiţiile devin tot mai mari, iar săgeata spre care tind este aruncată din ce în ce mai departe, pe un pisc tot mai înalt.

 
 
De 3 ori pe săptămână, paşii lor se îndreaptă spre sala de dans a "Gloriei”, unde mai bine de o oră şi jumătate respiră pasiunea dansului. Muncesc mult, deseori fac ore suplimentare, mai ales înaintea diferitor concursuri, căci "numai muncind poţi obţine succesul”.
Cei care îi învaţă măiestria dansului sunt profesorii de dans Artur şi Ala Varnacov. Antrenorii sunt cei care aleg compoziţiile dansului, însă, uneori, dansatorii în urma vizionării unor CD-uri specializate, aleg elementele care le plac cel mai mult şi alcătuiesc combinaţii inedite, după care iau lecţii adăugătoare pentru a învăţa corectitudinea îndeplinirii lor. Tot  antrenorul este cel care decide cine pleacă la competiţiile internaţionale. Aceste concursuri le permit dansatorilor să-şi dezvăluie talentele în faţa juriului din alte ţări şi le oferă o şansă de a se promova.
 Competiţiile în străinătate au început, pentru Irina şi Ion, doar după un an de antrenamente. Au dansat în multe ţări europene dintre care Bulgaria, România, Finlanda, Ucraina, ş.a. Au o gama variată de tipuri de dans: samba, cha-cha, rumba, paso doble etc.
Problema cea mai acută rămâne a fi finanţarea, părinţii fiind nevoiţi să suporte toate cheltuielile, începând de la costume şi până la aceste deplasări pentru competiţii.  Premiile sunt o dovadă vie a talentului, dar şi a  ambiţiei lor.
 
 

Chiar dacă sunt un cuplu doar în viaţa din scenă, la competiţii trebuie să formeze un tot, să gândească la fel, să se simtă unul pe altul, să acţioneze ca o singură fiinţă.

Ca în orice „cuplu”, desigur că, există şi divergenţe, certuri, însă, spune Irina, pentru a menţine armonia trebuie ca unul din ei să cedeze

„Relaţia dintre un taur (zodia Irinei) şi un berbec (zodia lui Ion) este destul de complicată, însă, de cele mai multe ori, eu sunt cea care cedează”. Ea mai adaugă:  „Dorinţa de a dansa şi de a-ţi atinge scopul propus e mai presus de orice. Atunci când suntem pe ringul de dans toate disputele şi neînţelegerile dispar şi tot ce contează e doar dansul.”

Deşi se întâmplă să se mai certe, ambii afirmă că nu vor să-şi înlocuiască partenerii de dans. ”Nu-mi imaginez să am un alt partener de dans, decât Ion” afirma Irina. La fel spune şi el, că „Irina este dansatoarea lui iubită”.

Au participat la multe competiţii, unul dintre cele mai dificile fiind cel din mun. Bălţi, cu participarea a 64 de perechi de dansatori; dar a fost şi unul de neuitat, Irina şi Ion dovedind că sunt cei mai buni, ocupând locul I la categoria lor de vârstă, iar în seara aceleaşi zile reuşind să intre în finală la o categorie de vârstă mai mare.

Au avut parte şi de mici ghinioane la competiţii. Odată Irinei i s-a rupt rochia în timpul dansului, altădată nu a fost bine încheiată. Şi pantalonii lui Ion au avut de suferit...  Atunci toate aceste întâmplări provocau emoţii, astăzi au rămas amintiri hazlii.

Au fost nevoiţi să renunţe la multe lucruri pentru dans, mai ales la timpul liber, dar ei nu regretă nimic, căci bucuria adusă de câştigul unui concurs de dans compensează orice sacrificiu.

Uneori obosesc... dar nu renunţă, căci viaţa lor e construită, deja, în paşi de dans.

 

P.S.: Pe viitor îşi doresc să creeze o şcoală a lor de dans în Moldova sau în România. Le dorim mult succes!

 

Din „ECOU” nr.12     martie    2008

Categorie: Din "ECOU" | Adăugat de: Pretty (30 Apr 2009)
Vizualizări: 758 | Comentarii: 1 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 1
1  
faceti scoala de dans la moldova,ca romania s-a inbogatit deajuns(cultural)cu bijuteriile noastre musicale,au fugit toti cantaretii si balerinii nostri acolo... bye nono

Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]