Business-ul nu mai este demult un domeniu exclusiv al bărbaţilor. Femeia are propria afacere, e manager, munceşte, mănâncă pe fugă, călătoreşte mult, iar acasă trebuie să se ocupe şi de familie şi gospodărie. În acest „tipar”se încadrează şi Eugenia Procop, proprietară a Interprinderii Individuale “Procop Jeniffer”, femeia pe care pasiunea pentru cifre, seriozitatea în afaceri şi perseverenta au adus-o pe “podiumul” afaceristilor coloniţeni.

Am găsit-o pe Dna. Eugenia în cabinetul de lucru, preocupată de cifre şi documente. Ne-a primit ospitalier în oaza sa de lucru, iar noi nu am ezitat să-i punem o serie de întrebări, despre afaceri, viaţa de familie, vise etc. etc. Mai multe citiţi în interviu ce urmează.

Dna Eugenia, spune-ţi-ne, cum a început drumul Dvs. în afaceri?

Iniţial am lucrat la contabilitate în sovhozul din Coloniţa, în anii în care director de sovhoz era Anatolie Radiola.  Prin ’88 a fost redus numărul cadrelor de muncă, mai mult sau mai puţin obiectiv, şi am rămas fără serviciu, la fel ca alţi săteni. Ajunsă în această situaţie a trebuit să încerc să găsesc o altă cale pentru a-mi construi un viitor şi un trai decent.

Am început prin importul şi exportul diferitor mărfuri. Mai întâi făceam comerţ cu diferite mărunţişuri, apoi m-am profilat pe încălţăminte pentru bărbaţi. La început mergeam în Romania, a urmat Turcia, apoi Polonia ş.a.

Şi care dintre aceste „micro-afaceri” este mai „specială” pentru Dvs?

Nu pot spune că îmi este una mai dragă decât alta. Ţin la toate la fel de mult. E mai special poate magazinul din Centrul satului, pentru că a fost primul. Dar şi terasa este o realizare la care ţin foarte mult. Mi-am dorit foarte mult să fac ceva, în special, pentru tineri şi mi se umple inima de bucurie când văd că e curat şi că tinerii petrec frumos timpul... În acelaşi timp, mă întristează foarte mult tinerii care vin la terasă doar să bea, se mai ceartă, fac dezordine şi crează incomodităţi pentru ceilalţi, care vin sa-si petreaca timpul liber. Aş avea o mare rugăminte faţă de ei să îşi controleze pornirile şi să aibă un comportament adecvat. 

Toată lumea vorbeşte despre criza economică mondială. Dvs ce faceţi pentru a-i diminua efectele negative asupra afacerilor personale?

Am avut de trecut până acum de câteva crize... Prima a fost când s-a trecut de la ruble ruseşti, la lei moldoveneşti Am pierdut atunci toate economiile pe care le avusem în bancă. A trebuit s-o iau de la capăt, practic, de la „0”. O altă „cumpănă” a fost creşterea bruscă a valorii dolarului, acum 12-13 ani în urmă. Altă dată mi s-a furat toată marfa ş.a. Dar... m-am ridicat şi am mers de fiecare dată înainte. Aceasta este regula business-ului: Te poticneşti, îţi încetineşti mersul, dar nu te opreşti, căci altfel, vorba ceea, „se duce trenul”.

Sper că voi trece cu bine şi peste această criză.

Totodată, spre marea mea surprindere, criza economică are şi unele laturi pozitive. Lucrătorii au devenit mai responsabili, îşi respectă mai conştiincios sarcinile, pentru că încearcă să-şi păstreze locul de muncă, ştiind că, din cauza problemelor economice, poate fi redus numărul de cadre de muncă.

Sunteţi, într-adevăr, o femeie de succes. Care este secretul Dvs? Ce calităţi credeţi că v-au ajutat să ajungeţi acolo unde sunteţi?

Insistenţa, încrederea, răbdarea şi, nu în ultimul rând, capacitatea de a risca (caci o altă regulă a business-ului este „Să ştii să rişti!”) sunt calităţi care m-au ajutat în creşterea profesională. Trebuie sa mai ai şi deosebite capacităţi de administrare, trebuie să ai simţul afacerii. De asemenea, pentru a avea succes şi pentru a te face respectat, trebuie să fii corect faţă de angajaţi şi, desigur, faţă de clienţi. „Clientul nostru este regele nostru”, de ei depinde succesul afacerii, de aceea îi respect şi ţin întotdeauna cont de părerile lor,uneori chiar e cazul sa cer personal scuze in fata clientilor pentru greselilefacute de vinzatori,chelneri. 

Cum se împacă viaţa de familie cu cariera? 

Nu este atât de usor să „împaci” familia cu afacerile,dar daca ai sprijinul familiei iti reuseste, mai ales că, întotdeauna l-am avut alături pe soţul meu, care m-a susţinut şi m-a ajutat mereu.

Se spune că „Pentru a reuşi în viaţă o femeie trebuie să lupte mai mult decât un bărbat”. Vi s-a întâmplat să întâmpinaţi greutăţi în cariera Dvs numai din cauza că sunteţi femeie?

Trebuie să lupţi foarte mult ca să obţii un loc în afaceri, trebuie să baţi la multe uşi (ca să obţii o licenţă, un acord pentru construcţii etc.),indiferent daca esti barbat sau femeie, dar dacă eşti insistent şi ştii să lupţi... le obţii pe toate. Consider că o femeie trebuie întotdeauna să ţină cont şi de părerea bărbatului. Am înţeles că trebuie să asculţi şi părerea celuilalt, fiecare are gândirea sa, capacităţile sale... Ne completăm cu soţul meu şi cred că astfel munca este mult mai eficientă.

Vorbind de familie... Vă mai amintiţi cum aţi făcut cunoştinţă cu soţul Dvs, Vasile?

Eram în clasa IX-a când ne-am întâlnit pentru prima dată. Eu aveam 16 ani, el 21. Ne-am văzut la film(pe atunci sa ajungi din Colonita la Chisinau, la film era foarte dificil), ne-am plăcut, am început să ieşim împreună... După un timp Vasile a plecat în armată.Am corespondat prin scrisori, cuvinte d edragoste, dedicatii..., iar la o lună după venirea lui din armată  ne-am căsătorit, nunta ţinându-se 2 zile – una în Coloniţa şi alta la Maşcăuţi.

Ţin minte şi-acum ziua în care am plecat prima dată la viitorii socri acasă, părinţilor mei nici nu le spusesem unde merg... Mi-era frică, că mă vor certa că sunt prea tânără pentru măritiş, aşa că le-am zis că mă duc într-o călătorie de 3 zile în Kiev. Au aflat ei, totuşi, după câteva zile, m-au certat niţel, dar... în scurt timp eu şi Vasile ne-am căsătorit.

În acest an am împlinit 31 de ani de căsnicie.

Ce  realizare din viaţa Dvs vă face să vă simţiţi cu adevărat mândră?

Chiar dacă mă mândresc şi cu ceea ce am făcut în afaceri, cel mai mult mă mândresc şi mă bucur de familia mea, de cei doi copii, Ruslan şi Andrei, şi de nepoţica Valeria. Cele mai mari vise şi speranţe de viitor tot de ei se leagă, vreau să-mi văd familia sănătoasă, unită şi fericită.Sa-l vad si pe Andrei casatorit si sa-mi aduca si el nepotei.

Mai am multe planuri încă... Şi la nivel de afacere am multe idei de extindere. Să sperăm doar că vom avea sănătatea şi banii necesari pentru realizarea tuturor ţelurilor.

Ce îi place Dnei Eugenia Procop să facă atunci când nu face afaceri? Are anumite pasiuni, hobby-uri, talente ascunse...?

Îmi iubesc foarte mult munca şi pot spune că, contabilitatea este o mare pasiune de-a mea. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să descopăr lucruri noi. De asemena, un domeniu care mă pasionează foarte mult este bucătăria; îmi place foarte mult să gătesc, iar la Terasă, atunci când se serbează un eveniment anume, în mare parte eu stabilesc meniul si particp nemijlocit la prepararea bucatelor si acest lucru imi face placere.

Despre satul Coloniţa ce ne puteţi spune? În ce „relaţie sufletească” sunteţi cu această localitate?

Coloniţa este un sat deosebit, am spus-o întotdeauna! Este localitatea în care m-am născut, în care trăiesc şi în care îmi administrez afacerea. Ţin mult la Coloniţa şi contez foarte mult pe oamenii de aici.

Si de faptul ca Colonita este un sat minunat cu omanei buni, frumosi, harnici nu o spun numai eu ci si partenerii mei de prin alte localitati. 

"Pentru o femeie, succesul se bazează pe nevoile, visele şi dorinţele ei. Valoarea scopurilor ei poate fi influenţată de alţii, dar este determinată de ea însăşi. Succesul înseamnă atât drumul spre atingerea unui scop, cât şi atingerea acelui scop" (Kathy Glover Scott)

Vă mulţumim pentru timpul acordat!

Interviu realizat de Ludmila Sârghi şi Vica Mazilu