Acasă » 2009 Mai 29 » Jurnal de joi
16:20 Jurnal de joi | |
...am scris citeva ginduri din inspiraţiile mele personale în timp ce mergeam în drum spre casă. E trecut de amiaza zilei. Şapte minute în urmă, urcasem în autobus cu o sumedenie de planuri si ideii.Acum ,merg în acelaşi autobuz şi nu-mi mai găsesc gindurile obositoare, ce fericire.Mă uit în jur, defapt nici nu mă uit, ci ochii mei caută să găsească ceva care i-ar putea odihni.
Mă gîndesc ce denumire are călătoria în drum spre casă?Oare ce titlu să pun acestui articol?
Soarele încă mai coace gemurile şi feţele călătorilor. Chipurile încărcate de griji ale femeilor, ale bărbaţilor se cufundă în zîmbetele sărăcite de ridurile vremii. E un tablou nemişcat în jurul meu, de oameni obosiţi de griji sau cine ştie, topiţi de înăbuşeala de mirosuri.
O bătrînă, priveşte pe geam sprijinită de bară, abia de-şi mai poate ţine pleoapele grele de somn. Alături, o doamna, de nici 35 de ani, care vorbeşte la telefon, explicînd detalii grele de perceput pentru un călător. Un moş la uşa din mijloc, ţine un pom sugrumat într-un pachet de plastic. În mulţimea déjà agitată reuşesc să văd o femeie cu un ziar în mînă, care încearcă să-l citească ori de cite ori autobusul încetineşte. Doi tineri fac polemici uşor politice: “ au amînat alegerea preşedintelui”, “şi mie ce-mi pasă să scriu examenul bine “ . Alte femei discută zgomotos “ai copt Pască?”
În spatele autobusului un copil stînd în braţe, cu părul cîrlionţat, de culoarea soarelui, spune şotii şi distinge atmosfera prăfuită:”paparudă rudă” Mama copilului şi o femeie alături: -“Dar al tău ciţi ani are?” -“E mare, la anul la şcoală.” -“ da… mai cresc repede copii la alţii” -“Copii sunt bucuria vieţii” În faţa mea o bunică discută cu o vecină de autobuz, scototeşte prin geantă găseşte un telefon mobil şi fericită apasă stîngaci pe butoane,găseşte poza, exclamînd:
- “Iată nepoţica mea!”, chipul umplîndui-se de nostalgia cînd avea copii mici.
“trece vremea dar copii tot copii rămîn” | |
|
| |
| Total comentarii : 4 | |||
| |||
