Povestea 1: Vasile si Maria Ababii – 49 de ani de căsnicie

Vasile si Maria Ababii s-au cunoscut ca mulţi alţii - la muncă (ambii lucrau în sovhozul sătesc, el era şofer, iar ea contabil) însă căsnicia lor a devenit una deosebită: trainică şi de durată. Cei doi vor împlini, în curand, jumătate de veac de trai comun...

„Cum v-aţi căsătorit? Aţi furat-o de mireasă?” îl întrebăm noi pe dl. Vasile, după ce ne povesteşte cum a cunoscut pe dna Maria, la care dumnealui ne răspunde serios, dar cu un zambet ghiduş în colţul gurii: „N-am furat-o... A mers ea încetişor, singurică...”

Şi-au unit vieţile în anul 1960, ea avea atunci 18 ani, iar el 27. Nu au făcut nuntă, din lipsa posibilităţilor, dar şi din cauza regimului existent atunci în ţară. „Am ţinut să ne cununăm, totuşi, aşa cum se face creştineşte, dar chiar a doua zi am fost ambii da-ţi afară de la serviciu” spune dl. Vasile. „Au fost timpuri grele. Atunci cel mai important era să munceşti, ca să ai cu ce supravieţui. Cu toate astea, în tinereţe ne plăceau tare mult petrecerile, ne plăcea să ne întâlnim cu rudele şi prietenii...”. Dna. Maria se implică şi ea în discuţie: „Şi nunţi se făceau în fiecare duminică... Şi nu era neaparat să fii rudă sau invitat, căci nu mergeai la masa mare, ci ca să vezi mirii, să dansezi, să chefuieşti. Cu toate greutăţile era şi frumos”. „Aşa este, spune dl. Vasile. Eu m-am născut pe timp de război, am crescut pe timp de foamete, iar când m-am dus la şcoală s-a început colectivizarea, dar cu toate acestea, întotdeauna am ştiut că trebuie să fiu mai puternic decât greutăţile. Şi le-am învins eu pe ele, nu greutăţile pe mine.”

Şi cine dacă nu familia este cea care te motivează şi te ajută să treci peste orice greutăţi?! Alături mereu Vasile şi Maria Ababii au trecut peste toate obstacolele. Au crescut împreună 3 feciori, oferindu-le educaţie, studii şi sprijin tuturor, iar acum se bucură de respectul lor şi de cei 10 nepoţei şi un strănepot.

„Mi-am planuit multe... Să-mi fac o casă, să-mi iau o maşină bună, să-mi văd copiii mari şi să-i pun la cale... Poate nu pe toate le-am obţinut, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu! Am o familie unită, iar copii sunt fiecare pe drumul său!” spune Vasile Ababii.

I-am întrebat care este secretul unei căsnicii trainice... „Să se stimeze unul pe celalalt! Asta e cel mai important într-o familie” spune dna. Maria. „Şi să aibă minte! adaugă dl. Vasile. Dacă vor avea minte vor ajunge şi la 50 de ani, şi la 60... căci vor şti să treacă peste toate greutăţile, iar viaţa comună le va fi mai îndelungata... Minte! Să aibă minte!”

Povestea 2: Andrei şi Ana Ciurea – 56 de ani de căsnicie

“Ţin minte şi acum ziua în care am văzut-o pentru prima data pe Niusea…- îşi începe povestirea moş Andrei – abia venisem din armată, iar mama m-a trimis pe deal, la prăşit. Eu aveam nişte ciubote de berezint… Şi când m-am dus să mă odihnesc, am văzut-o pe ea încălţată în cizmele mele. Ei… şi atunci am văzut-o că e frumoasă, făcută… şi am început să-i atrag atenţie.” Erau ambii din Coloniţa, iar şezătorile din centrul satului le-a stârnit dragostea. „Pe atunci erau puţini tineri în sat, căci mulţi nu se întorseseră de la război, spune doamna Ana. Dar tinerii care erau acasă iubeau tare mult să se adune în centrul satului. Fetele stăteau deoparte de băieţi, dar lor le plăcea să ne „necăjească” şi să glumească pe seama noastră. Ba ne udau cu apă, ba ne pişcau, ba ne furau băsmăluţele sau bucheţelele de flori, pe care le luam cu noi... Dar nici noi nu ne lăsam „bătute”, ştiind că vor vrea să ne fure florile, puneam printre ele cătină şi scaieţi, ca să se înghimpe. Uite de la aceste jocuri copilăreşti din sat a şi pornit dragostea noastră. Iar apoi ne-am căsătorit şi iata-ne ajunşi la 56 de ani trăiţi împreună...”

„În trecut, părinţii hotărau cu cine se vor căsători copiilor lor, spune Andrei Ciurea, i-am întrebat şi eu ce părere au despre ea şi ne-au spus să facem după cum ne este voia...”

Ciurea Ana si Andrei - la nunta

Nunta au făcut-o pe 7 noiembrie, în 1952 şi a ţinut 3 zile, după cum spune tradiţia veche.

„Masa nu a fost foarte bogata: sarmale, răcituri, sos de carne... în schimb muzica a fost foarte frumoasă, am chemat o orchestră cunoscută de la Mereni. Cadouri nu se aduceau aşa bogate ca acum: câte o farfurie cu făină, cu fasole... Şi nici bani nu se puneau mulţi pe masă: câte 15 ruble sau cate un put de răsărită...”

Familia Ciurea este cunoscută în sat ca o familie de oameni gospodari şi muncitori, iar omenia le-a adus respect printre oameni. „Am muncit toată viaţa, cot la cot, dar ne-am şi petrecut în tinereţe. Am construit 3 case. Prima casă am făcut-o din pământ, la Movileni, apoi am facut alta din lut, iar mai târziu din ciment. Am crescut  4 copii, iar acum avem 9 nepoţi (toţi băieţi) şi o strănepoată. În curând vom avea 57 de ani de trai comun şi pe toţi i-am trăit în fericire şi bună înţelegere. Viaţa în doi a fost şi mai este minunata!” spun ei.

„Le dorim la cei tineri să aibă o căsnicie la fel de trainică şi frumoasă cum a fost a noastră!”

Ciurea Ana si Andrei la 56 ani de casnicie

A realizat Ludmila Sârghi şi Vica Mazîlu