"Arta icoanei este o culme a artei” spunea cineva... Secretul acestei arte l-a descoperit şi o tânără din Coloniţa. Vica Babaichin realizează icoane deosebite având la îndemână doar clei, biser* şi o icoană simplă, ca suport.

Am încercat să aflăm mai multe despre acest talent în interviul ce urmează.

- Vica, spune-ne, de unde ai aflat tainele acestui meşteşug?

Mama a fost cea care mi-a dat această idee, atunci când a văzut, la rândul ei, o asemenea icoană la o doamnă. Ea intotdeauna îmi dă sfaturi şi idei, iar eu ma strădui să o ascult, să le combin cu ideile mele si sa fac aşa cum este mai bine pentru toţi. De atunci, iată că, au trecut deja 2 ani...

- De ce anume icoane? Nu ai încercat să realizezi tablouri, spre exemplu?

Mi-a apărut în gând şi ideea de realiza şi alte tipuri de picturi, tablouri, dar inca nu mi-am pus ideile în aplicare. Dacă îmi va permite timpul şi voi avea posibilitate, poate voi încerca şi altceva.

- Cum crezi ceea ce faci tu, e un dar dumnezeiesc sau e doar o pasiune de-a ta?
Nu pot spune dacă este un dar dumnezeiesc sau nu, dar nu e nici o simplă pasiune. Totul vine de la sine... Pur si simplu există dorintza de a face ceva...

- Care sunt etapele realizării unei icoane?

În crearea unei lucrări utilizez o imagine biblică sau chipul unui sfânt, de-asupra căreia, cu ajutorul cleiului, aplic biser. Înainte de aceasta  analizez foarte atent culorile utilizate, iar de multe ori schimb câte ceva din icoana utilizată ca bază – fie adaug unele nuanţe, fie adaug sau scot anumite elemente. Încerc să aleg bisere de aceleaşi dimensiuni, după care trec la aplicarea acestuia şi la realizarea, propriu-zisă, a icoanei.

- Cât timp îţi ia să realizezi o asemenea icoană?

Dacă nu mă încurcă nici un fel de treburi, nu am lecţii de făcut sau treburi casnice, atunci o fac în 4 zile. Dacă am şi alte ocupaţii într-o săptămână.

- Ce faci cu ele?

Cele mai multe dintre ele au fost dăruite apropiaţilor, câteva au fost donate bisericii (din Coloniţa şi din satul de baştină al mamei) şi alte câteva le-am vândut.

- La ce preţ poate ajunge o icoană realizată de tine?

O icoana mare 30cm x40cm ajunge până la 3 mii lei, aici se includ cheltuielile pentru materiale (icoana-suport, biserul, cleiul, sticla si rama) şi, desigur, munca pe care o depun.

Dar ceea ce fac nu este, neapărat, o afacere, nu o fac cu ideea de a obţine bani; este o ocupaţie a timpului liber şi o plăcere pentru suflet...

- Cum faci cunoscute lumii lucrările tale?

Primele icoane pe care le-am făcut le-am dus la Piaţa de Artă, de lângă Teatrul „Mihai Eminescu”. Acolo şi-au găsit unele dintre ele cumpărătorii.

Prima icoană lucrată până la capăt a fost icoana Sfantului Nicolae, aceasta a ajuns în casa unei femeii din Coloniţa.

A doua icoană a fost realizată după ce o doamnă, care venise la Piaţa de Artă să-şi cumpere un tablou, văzând icoana m-a rugat să fac una special pentru dumneaei, aceasta a fost  „Maica Domnului cu 7 sageti”.

O alta icoană a fost cea a Sf. Gheorghe. Aceasta a fost, probabil, cea mai complicată, aici fiind înfăţişat şi un şarpe, un cal şi alte detalii mai mici. La ea am lucrat foarte mult. O noapte nici n-am dormit. Am lucrat de dimineaţa pana a doua zi la ora 6, pentru că doamna care m-a rugat să o fac avea avion la ora 9. Şi aşa una dintre lucrările mele a ajuns peste hotare...

O perioadă nu am mai făcut nimic, căci începuse anul şcolar şi nu mai aveam timp. Iar acum lucrez din nou la ele. Le fac mai mult în vacanţe, când am mai mult timp liber, căci trebuie să mă concentrez asupra lor.

- Ceea ce faci tu este o muncă foarte migăloasă. Îţi ajunge rabdare?

Într-adevăr am nevoie de multă răbdare pentru a duce o icoană la bun sfârşit. Cu cât e mai aproape sfârşitul cu atat e mai greu sa o termin, cauza fiind anume răbdarea, dar şi oboseala ochilor.

- Câte icoane ai realizat până acum?

În total am facut, aproximativ, 20 de icoane. Vara aceasta am facut doar 4,pentru că am avut si Bacalaureatul şi nu mi-a permis timpul.

– Un Preot spunea: „Icoana nu este un portret, ci o imagine care trebuie să reflecte sfinţenia, iar o asemenea taină nu poate fi redată de cineva care nu trăieşte sfinţenia măcar într-o mică măsură”.

Tu duci un mod de viaţă creştin?

Cât am fost mică nu ştiam despre Biblie, biserica, Iisus Hristos... Probabil, pentru că nu existau în familie tradiţii creştineşti... In clasa 5-a, în timpul unei lecţii, toată clasa spunea în cor „Tatăl Nostru”, dar eu nu ştiam şi nu înţelegeam când au reuşit să înveţe... „poezia”. Am venit acasa si i-am spus mamei: „Mama, colegii mei au învatat o poezie, dar eu nu o stiu...”, atunci mama mi-a spus că e o rugăciune, m-a dus la biserică, mi-a arătat icoanele, mi-a povestit câte ceva... Tot cam atunci, a apărut o perioadă mai complicată în familie şi am înţeles că doar prin credinţă poţi trece peste toate greutăţile. Am descoperit în Biblie şi biserică multe învăţăminte - ea ajută omul să-şi cureţe sufletul şi să-şi găsească alinare.

Cunosc multe despre vieţile Sfinţilor a căror icoane le realizez şi depun suflet în tot ceea ce fac.

Îţi mulţumim!

* Biser - mărgeluşe, boabe (mici) de sticlă, de piatră etc., de forme şi culori diferite.