Părinţii şi buneii i-au fost exemplu de hărnicie şi omenie. Fiind al doilea copil din familie a trebuit să muncească mult încă de mic copil. Fiind ani grei de război şi o perioadă complicată, când se schimbau autorităţile, şcoala pe care o urma activa cu întreruperi, însă fiind un copil curios şi dornic de a le cunoaşte pe toate, citea tot ce găsea şi învăţa multe de unul singur.

Încă nu-şi terminase studiile medii când a fost mobilizat în armată. Dar, după cum mărturiseşte dlui, serviciul militar a fost o şcoală foarte bună, unde şi-a „călit” caracterul şi a însuşit multe profesii. Mai târziu a urmat Şcoala Superioară de Partid, muncind în paralel la o uzină.

A studiat independent toată viaţa şi se mândreşte cu cunoştinţe vaste din diferite domenii, de la cel al creşterii animalelor, a florilor, până la economie, istorie ş.a.  În activitatea sa, Anatolie Radiola a îndeplinit multe funcţii, de: agronom, preşedinte de colhoz în raionul Râşcani, director al sovhozului Valea Trandafirilor din s.Tohatin, şef al direcţiei agricole şi prim-locţiitor al preşedintelui executivului raional Criuleni, şef-adjunct al Asociaţiei Agroindustriale „Victoria”; zece ani a condus Staţia experimentală de maşini din Chişinău ş.a.

În Coloniţa

În Coloniţa a venit pentru prima dată în noiembrie 1969 în componenţa unei Comisii, abilitate cu verificarea lucrărilor agricole în gospodăria locală. La 10 mai 1971 revine în Coloniţa în calitate de director al Staţiei experimentale de maşini. Era trimis aici nu doar ca un bun specialist, dar şi ca omul care ştie să obţină ceea ce-şi propune ca scop, care ştie să persevereze, să nu se dea bătut atunci când este vorba de ridicarea nivelului unei gospodării. Şi după cum spune dl. Radiola, dar şi alţi săteni, în mai puţin de jumătate de an a identificat problemele şi căile de ameliorare a situaţiei economice ce se crease şi de îmbunătăţire a stării sociale a coloniţenilor. Însă doar după doi ani este strămutat în altă localitate, la un alt post de muncă.

Revine în Coloniţa după 10 ani, în 1983. În scurt timp a pus în funcţiune o Staţie de epurare a apelor, a construit o fermă nouă de bovine şi de asemenea, cu contribuţia sa a fost transferată din Chişinău una de îngrijire a porcilor. Frumoase amintiri ale dlui Radiola şi a multor coloniţeni sunt legate de anul 1984, când a fost finalizată construcţia unei noi şcoli şi a unei săli de sport în centrul satului.

Dlui susţinea în şedinţele „la vârf” că pentru a-i stimula pe oameni să lucreze mai bine, trebuie să li se ofere condiţii de trai necesare. Astfel, cu aportul său s-au construit patru case (numite acum, casele specialiştilor), trei blocuri cu 90 de apartamente în total; au fost asfaltate câteva drumuri şi a fost înălţată o nouă Primărie. Consătenii îşi amintesc cu drag de anii 80, când Casa de Cultură era un adevărat centru cultural – exista un cor al maturilor, o fanfară, un grup vocal-instrumental, un grup vocal de bărbaţi ş.a. Se organizau concerte frumoase, atât în sat cât şi în raion. Iniţiator şi susţinător era cel care ştia să mobilizeze oamenii şi la muncă, dar şi la odihnă – Anatolie Radiola.

Întrebat fiind care sunt calităţile unui lider, dlui a răspuns: „Lider trebuie să te naşti, apoi să dezvolţi calităţile moştenite. Liderul este asemenea unui dirijor, care şi-a ales bine orchestranţii şi trebuie apoi doar să corecteze câte o notă falsă. Liderul de succes este cel ce şi-a ales  o echipă de buni specialişti, care are o viziune de perspectivă asupra lucrurilor, are obiective clare şi perseverenţa necesară pentru a le realiza. Un lider mai întâi studiază problemele identificate în profunzime, ca doar mai apoi să traseze căi de soluţionare”.

La cei 75 de ani, dl Radiola e plin de energie, activând în prezent în calitate de consilier sătesc.

Modul de viaţă

Fiind întrebat de secretul menţinerii tonusului în stare perfectă, dlui ne-a povestit despre modul său de viaţă, sănătos atât pentru minte, cât şi pentru corp. Se trezeşte în fiecare dimineaţă devreme, la ora 4-5, chiar dacă se culcă mai târziu. O veche tradiţie este şi călirea corpului cu apă rece dimineaţa - obicei extrem de benefic pentru organism. Dejunul este, de obicei, acelaşi  în fiece dimineaţă – terci de ovăz. Îşi planifică apoi chibzuit timpul pentru restul zilei. La prânz şi cină ia câte un pahar de vin fabricat după o tehnologie specială. „Nimeni din Coloniţa nu face vin ca mine şi nu pentru că aş ţine reţeta în secret, ci pentru că pentru a-l produce este nevoie de multă grijă şi răbdare” ne spune dlui. Deşi iubeşte vinul şi cunoaşte foarte multe despre sorturile de poamă, despre felul în care se produce, îl bea cu măsură. „Nimeni, niciodată nu m-a văzut beat şi totuşi eu beau. Trebuie să ştii cât e sănătos şi etic”. Produse alimentare nu cumpără aproape niciodată, pentru că are grijă să-le crească în grădina proprie.

Chiar dacă munceşte mult fizic şi intelectual, seara nu trece niciodată fără câteva pagini citite, care deseori se prelungesc cu ore bune până în noapte.

Familia

De mai bine de jumătate de veac trăieşte în bună înţelegere cu soţia sa, Liubovi , care l-a urmat întotdeauna acolo unde a fost trimis la lucru şi care n-a stat niciodată mai mult de 5 zile departe de soţul ei. A crescut şi educat doi copii, iar în prezent este îndrumătorul nepoţilor.

 Din “ECOU”  nr.9     octombrie 2007