Şcoala de ieri şi de mâine…

Şcoala este pârghia cea mai puternică, pe care se reazimă existenţa şi înălţarea neamului. Şcoala e o casă, o carte, un dascăl, un loc care nu se uită niciodată. De ea sunt legaţi cei mai frumoşi ani şi cu cât înaintăm cu vârsta, cu atât conştientizăm, că anii petrecuţi în şcoală sunt cei mai veseli şi fără de griji.

Şcoală în Coloniţa există de vre-o 80 de ani, dar şcoala medie completă (10, apoi 11 clase) ceva mai mult de 40 de ani.

 În anul curent 2007 vor absolvi şcoala medie completă a 40-a promoţie. 1076 de elevi au păşit rând pe rând în lumea largă, manifestându-se apoi, în diverse domenii, ca apoi unii să revie în sat în calitate de profesori, medicici, economişti, vânzători, agricultori etc. Însa, cel mai important, au devenit Oameni, buni gospodari şi familişti, au contribuit la dezvoltarea satului natal.

Voi reveni puţin la istoria învătământului din satul Coloniţa, căci încă din vremurile demult apuse, centrele spirituale ale unei localităţi erau biserica şi şcoala, iar persoanele cele mai stimate preotul şi învăţătorul. Anume aici se promovau adevăratele valori.

Biserica din sat a fost înălţata în 1914, dar şcoala încă Coloniţa nu avea. Într-un document datat cu 1905 se constată : “În Coloniţa sunt 80 de copii de vârstă şcolară, dar şcoală nu-i”. Abia dupa ce Basarabia revine la Patria-mamă, către anul 1923, satul va avea o şcoală primară. După război, şcoala din Coloniţa îşi avea sediile în casa preotului, emigrat în România, în cea a postului de jandarmi şi în gospodăriile familiilor deportate în Siberia. Erau acolo nişte săli de clasă micuţe, cât odaiţele de locuit. În mijlocul casei se afla o sobă, iar la bucătărie-cancelaria

Primul director a fost Simion a lui Imanuil Bâzgu. În amintirea multor generaţii de coloniţeni au rămas profesorii : Elena Bumbu, Axenia şi Ion Sârbu, Ana Motânga, Vasile Şendrea, Maria Sârbu, Iulia Ursu, Gheorghe Ursu, Parascovia Tabacaru, Vasile Mutoi,  Ion Burlacu, Larisa Oleinic şi mulţi alţii, care s-au dedicat copiilor câte un sfert de veac şi mai mult.

Şcoala veche. În centru directorul Tudor Pleşco.

O pagină aparte în istoria şcolii din satul Coloniţa o constituie Tudor Pleşco, care a condus colectivul de profesori şi elevi timp de 24 de ani. Om care a muncit enorm pentru binele consătenilor. Sociabil, săritor la nevoie, cinstit, bun la inimă, plin de sfaturi, omul carea dadea primul bineţe celui întâlnit în cale – aşa a rămas în memoria noastră.

Până la numirea lui în post, copiii din Coloniţa puteau învăţa la şcoală numai până în clasa a 7-a (mai târziu, până într-a noua), dar Tudor Pleşco, a insistat în instanţele superioare de necesitatea unei şcoli medii. A organizat chiar şi învăţământul mediu seral. Când şcoala a devenit prea mica şi neîncăpătoare chiar şi pentru învăţământul în doua schimburi, tot d-lui a cerut ca la Coloniţa să se construiască o şcoală nouă, aceasta s-a înfăptuit în anul 1984. Elevilor li s-au creat condiţii bune pentru a sorbi din izvorul nesecat al ştiinţelor.

 În anul 2001, şcoala primeşte numele consăteanului nostru, Gheorghe Ghimpu. În prezent, în această şcoala îşi fac studiile 421 de elevi, care sunt îndrumaţi de 31 de pedagogi.

Obiectivele noastre sunt îmbunătăţirea calităţii instruirii şi crearea condiţiilor necesare pentru antrenarea elevilor în diverse activităţi extradidactice, conform aptitudinilor individuale şi crearea unor cabinete înzestrate. Tindem să obţinem titlul de liceu, căci, copii talentaţi, Coloniţa întotdeauna a avut.