Femeia lider, femeia de lângă noi

V-aţi văzut în copilarie, în adolescenţă la cârma satului?

- Niciodată! Vroiam să devin medic, nu ştiu de ce credeam că sunt în stare de a lecui o lume întreagă.

Care a fost principalul imbold care va determinat să înaintaţi candidatura în postul de primar al localităţii noastre?

- Imboldul cel mai puternic a fost faptul că în urmă cu 4 ani situaţia era de aşa gen, încât mi-am dat seama că trebuie să vină cineva care să vrea să facă ceva pentru satul acesta. Prea încet mergeau reformele şi la acel moment credeam că voi putea mişca lucrurile în direcţia pozitivă. Dacă am reuşit sau nu, pot sa mă judece sătenii.

Ce aţi sacrificat pe plan personal pentru carieră?

- Nu ştiu dacă aş putea zice că e o carieră. A fi un conducător nu întotdeauna înseamnă o realizare de carieră. Cariera, în viziunea mea, presupune sacrificiu şi dedare totalmente doar în plan profesional şi călcând peste nişte lucruri mai omeneşti, cum ar fi prietenie, familie...

Am sacrificat în primul rând timpul pe care aş fi putut să-l acord familiei, flăcăilor mei.

Cum reuşiţi să împăcaţi viaţa de familie cu activitatea d-voastră în calitate de primar?

- O împac foarte bine,din simplu motiv că copii mei sunt destul de mari şi-mi oferă libertăţi maxime.

Deşi uneori îmi dau seama că nu poţi restitui niciodată pierderea respectivă de timp, o intervenţie la o vârstă mai fragedă fiind mult mai eficientă. Dar sunt şi lucruri bune, cum ar fi, punerea pe umerii flăcăilor mei a unei doze mari de responsabilitate. Sper că asta să-i înveţe nişte lucruri şi să le fie de ajutor pe viitor.

Spuneţi-ne de care realizări din aceşti 4 ani deconducere sunteţi cea mai mândră? 

- Nu ştiu dacă aş putea să pun pe un cântar toate  realizările, mi-s la fel de aproape.

  Dacă să fim sinceri, aportul meu pentru localitatea Coloniţa este minim, au fost şi până la mine oameni care au pus pe picioare foarte multe lucruri.

Ce am reuşit a face, ar fi faptul că am pornit lucrurile în vederea renovării edificiului şcolii. Sursele pe care le-am avut, puteau fi utilizate în altă parte, dar am conştientizat că cea mai eficientă investiţie, ar avea-o anume la şcoala, deoarece se crează nişte condiţii adecvate pentru elevi. Le rămâne un singur lucru, să vrea să facă carte.

Deşi aş putea să mă mândresc la fel de mult cu faptul că s-a pornit procesul de electrificare şi gazificare în sectoarele noi, de la Nord şi Sud-Est şi mă bucur mult că au contribuit şi sătenii mei. Putem vorbi că în sfârşit în anul 2006 localitatea este asigurată 90% cu apeducte. La fel am putea vorbi de sistemul de canalizare de pe strada centrală, deşi mai este mult de lucru.

Întotdeauna îmi pun bariera respectivă: am  realizat cât am realizat şi în acelaşi timp mă întreb, altcineva în locul meu cum ar fi făcut? Şi m-aş fi bucurat foarte mult daca s-ar fi gasit cineva să facă mai mult decât mine.

Care sunt calităţile care vă avantajează în munca pe care o aveţi?

- Cred că în activitatea unui conducător cea mai importantă  este viziunea sistemică, trebuie să vezi lucrurile în ansamblu şi să-ţi dai seama care sunt priorităţile. Trebuie să poţi să auzi mesajul, inclusiv al factorilor de decizie şi să posezi nişte calităţi de comunicare, care să faciliteze discuţia.

Pe lângă avantaje însă, exista o mulţime de dezavantaje. Cel mai mare neajuns pe care îl am, este faptul ca atunci când văd lucrurile incorecte, nu-mi ajunge suficientă răbdare şi sunt prea directă, spunând lucrurilor pe nume. Şi nu pot sa mint, adică nu pot să le promit oamenilor ceva şi să nu mă ţin de cuvânt. Nu pot să fac altfel decât spune legea şi foarte multa lume nu întelege asta, crezând că nu vreau să rezolvăm problema.Şi de ce nu, e  un dezavantaj poate, firea bărbătească, nu-mi place să stau mult la vorbă şi să epuizez timpul meu şi a altuia.

Pe viitor care sunt scopurile şi aspiraţiile  d-voastră?

- Trebuie să vedem cum le ierarhizăm, pentru că am scopuri imediat realizabile şi am scopuri de perspectivă.

Daca m-aş opri la cele de moment aş spune că vreau să duc până la capăt câteva lucruri pe care urmează să le fac până la sfârşirea mandatului de primar, pana mai sunt în putere să o fac, iar mai departe o sa continui să muncesc pentru comunitatea întreagă şi sper să găsesc energie pentru acele planuri de pespectivă. Intenţionez să muncesc mai departe în administraţia publică, cu  Doamne-ajută, în cazul când sătenii o să-mi încredinţeze funcţia în continuare. Sunt cu picioarele pe pământ şi îmi dau bine seama că în cazul în care satul o să considere că am meritat, vor participa la alegeri şi mă vor susţine, în cazul în care nu am meritat nu pot aştepta de la oameni susţinere.

Paralel cu asta cred că o să-mi continui munca mea în calitate de profesor, pentru că asta imi e meseria de bază şi asta ştiu a face cel mai bine.

În primul rând, să fie corecte cu sine şi cu cei din jur, prin asta îţi dezarmezi duşmanii şi-ţi măreşti numărul adepţilor. În al doilea rând, trebuie să fie consecutive în ceea ce fac, să fie insistente atunci când au dreptate şi să susţină adevărul, nu cu orice preţ, dar cu maximum.

Ecou, nr.2, martie 2007