Cu Dumnezeu în suflete

  Părinte, ne apropiem de o sărbătoare deosebită a creştinilor – Învierea Domnului. Ce ne puteţi spune despre trăirea personală pe care o aveţi în aceste zile?

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, Învierea Domnului este, într-adevăr, sărbătoarea sărbătorilor, „izbăvirea lui Adam şi slobozirea lacrimilor Evei” după cum este scris în sfintele cărţi. Trăirea acestei zile de mare bucurie creştinească, ar fi mai neînţeleasă, sau poate mai săracă, dacă nu am lua în consideraţie Sfintele şi mântuitoarele patimi ale lui Iisus, cărora Biserica le acordă spre sărbătorire o întreagă săptămînă: luni şi marţi – pregătirea de patimă; miercuri – vânzarea de către Iuda Iscarioteanul, joi – Cina cea de taină (prima dată săvârşindu-se Taina Sfintei Liturghii) şi captivarea Mântuitorului de către ostaşi, ca pe un tâlhar; Vineri – josnica batjocorire din partea oamenilor pe care El însăşi i-a creat şi pentru care a venit în lume ca Să-i izbăvească din robia păcatului, dăruindu-le viaţă veşnică prin Înviere, iar în cele din urmă – răstignirea pe cruce alături de doi tîlhari. Pentru a simţi o adevărată trăire creştinească în cadrul marei familii creştineşti, dar şi pentru a afla chiar şi trăirea mea personală, nu pot decât să vă invit pe parcursul acestei săptămâni să participăm împreună în biserică, la slujbele religioase, cu multă citire din Sfânta Evanghelie care ne  pătrunde toate simţirile, punându-ne în faţă scenele de pătimire detaliat şi pe înţelesul tuturor.

  Simte oare un preot mai profundă relaţie cu Dumnezeu (sau aceasta e doar o doză de responsabilitate)?

Faptul că preotul este şi el un om de rând nimeni nu pune la îndoială, dar la chemarea lui Dumnezeu de  cărte preot coboară Duhul Sfânt în timpul Sfintei Liturghii pentru a sfinţi Darurile din care se împărtăşesc credincioşii, casele se sfinţesc, diavolii se izgonesc, păcatul din om se curăţeşte... Toate astea se fac nu pentru faptul că preotul ar fi un om deosebit, ci mai cu seamă pentru că este slujitor direct la tronul Tatălui Ceresc, iar slujirea făcând-o din dragoste.

Cum credeţi putem afirma că paştele exprimă mesajul principal al creştinismului?

Întrucât Sfânta Înviere este sărbătoarea sărbătorilor, deci, celelalte sărbători, într-un fel sau altul ne pregătesc de această mare sărbătoare începând cu: Buna – Vestire şi încheind şirul cu Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile). Mai cu seamă, vestirea Învierii adusă de Sfintele femei mironosiţe reprezintă pentru creştini izbăvirea din moartea şi iadul care a pătruns în lume prin greşala primilor oameni, apoi ştim că după cum Hristos a înviat aşa şi noi, la cea de a doua Venire a Domnului, vom învia ceea ce ne aduce nădejde spre viaţa veşnică. Ce este mai necesar omului decât viaţa, dar nu o viaţă oarecare ci una în Hristos: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”.

Ce tradiţii legate de Sărbătorile de Paşti există în satul nostru?

Obiceiurile Pascale sunt, în general ţinute de toţi creştinii la fel, cu unele mici şi neînsemnate specificări.

Cu toţii ştim despre ouăle roşii, pe care toată lumea creştină le are nemijlocit la masa de Paşti. Oul roşu semnifică mormântul Lui, iar ciocnirea cu cuvintele:  „Hristos a înviat” şi spargerea cu răspunsul: „Adevărat a înviat” au semnificaţia învierii Domnului din mormântul pecetluit.

Un alt obicei este coacerea cozonacului „Pasca”, însemnătatea acesteia este trupul lui Iisus Hristos, care după ca a fost uns cu miresme a fost pus în mormânt, iar a treia zi a fost sfinţit prin Înviere şi şederea de-a Dreapta Tatălui. De aceea gospodinele se ocupă de coacerea cozonacului joi (ziua în care femeia desfrânată a uns picioarele lui Hristos cu mir de mult preţ), dar nu-l gustă decât duminică după ce este sfinţit.

Tradiţia cu cea mai veche origine este Mielul junghiat la Paşti. Încă vechii evrei, după ce au fost eliberaţi din robia egipteană, întrocîndu-se pe meleagurile lor au pus sărbătoarea Paştilor ca zi de bucurie şi de eliberare, dar ca să nu uite de chinurile care le-au răbdat acolo, ei în fiecare an, la Paşti , junghiau un miel şi cu sîngele aceluia ungeau uşorii uşelor, iar mielul îl aduceau jertfă lui Dumnezeu. Astăzi semnificaţia mielului s-a schimbat total pentru că simbolizează jertfa lui Dumnezeu pentru noi prin patimile Mântuitorului după cuvintele evanghelistului Matei: „Ca un miel spre junghiere s-a adus”.                             

Ce simbolizează  lumina de la înviere?

Un moment frumos şi îmbucurător este primirea Focului haric de către credincioşi. Iată că deja şi noi, credincioşii din Republica Moldova, avem parte de focul ce se aprinde minunat la momântul Domnului în mâna şi la rugăciunea patriarhilor ortodocşi. Dacă încă zicem că mergem să sfinţim pască ar fi bine să ştim că ne facem părtaşi numai la jumătate din sărbătoarea învierii, deoarece însăşi începutul slujbei pascale se face cu cuvintele „Veniţi de luaţi lumină”, la care credincioşii apropiindu-se cu evlavie îşi aprind făcliile ce le au în mâini şi merg cu ele, la sfârşitul rânduielelor bisericeşti din acea noapte luminoasă, la casele lor aprinzând candelele şi aducând lumină din cer spre călăuzire duhovnicească pe întreg anul. Aş aranja anume această rânduială  plină de sfinţire în capul tuturor obiceiurilor ştiind că „Lumina lui Hristos luminează tuturor”şi încă pentru că este un dar direct de la Dumnezeu în această Sfântă zi a Învierii.

Cum credeţi, mulţi creştini vin să sfinţească pasca doar din tradiţie?

Ceea ce ne lasă plăcut surprinşi este faptul că din an în an tot mai mulţi tineri lasă neplăcutul obicei de a merge la rug în noaptea de Paşti, preferând să meargă la biserică. Nu putem privi indiferent nici practica creştinilor noştri de nu se atinge de mâncărurile de carne şi brînză împreună şi ouăle fără a primi binecuvântarea lui Dumnezeu prin rugăciunile de la sfârşitul Liturghiei de la Paşti, iar cei de acasă, copiii, bătrânii mai neputincioşi, nu îndrăznesc să se înfrupte decât după ce gustă din mâncărurile sfinţite la biserică prin stropirea cu aghiasmă de către preot în aceeaşi noapte.

Ce le-aţi dori credincioşilor cu ocazia Sfintelor sărbători de Paşti?

Fraţilor, vă doresc ca în aceste grele vremi în care trăim să fiţi tari în credinţă, deoarece mai milostiv şi mai drept stăpân decât Dumnezeu nu există; El cu siguranţă ne va răsplăti nouă după meritele pe care le avem. Vreau ca odată cu sărbătoarea Învierii, în sufletele voastre să reînvie simţămîntul dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru, care de fapt pururea sălăşluieşte întru noi doar că din cauza grijilor lumeşti nu în totdeauna îl observăm şi nu-l lăsăm să se manifeste. Voi fi nespus de fericit să aflu că aţi petrecut o sărbătoare de neuitat în sânul familiei, în jurul unei mese îndestulate, înconjuraţi de oameni dragi.

 Hristos a înviat!

Din "ECOU" nr.3   aprilie  2007