Ades la tine ma gindesc Ades la tine ma gindesc
La chipul tau creat frumos,
Dar amentirele ma indoesc
Caci nu mai are nici un rost.
Am plecat plin de tristete
De gindul ma feream mereu
Ca tu acea cu multe fete,
Sa nu apai in drumul meu.
Si a trecu un timp jumate
Acasa vesel mam intors
Crezind caci le-am uitat pe toate,
Dar... nu asa a fost.
Cind din nou te-am revazut
Am fost cuprins de amentiri
Caci inte noi a fost ceva demult,
Dar nu credem la reveniri.
Dar cind privirele sau intilnit
Am inteles atunci din dat
Caci in zadar mam staruit,
De a tai ochi sa ma dispart.
Si din nou am incercat
De a uita cea fost demult
Si cu capul cam plecat,
Sa intorc visul din trecut.
Si la prima mea vedere
Tu tineai la mine mult,
Dar ai stiut sa-mi spui la revedere
Cind eu aceasta nu am vrut.
Si de-ai fi stiut atunci
Cit de mult tineam la tine,
Tu ai fi inceput sa plingi
Fara lacrimi si suspine.
Insa asa a fost sa fie
Intre nouri cer senin,
Ti-as da sufletul meu tie
Ca sa am un alt destein.
Added (02 Apr 2009, 14:27)
---------------------------------------------
DRAGA MAMA UNDE ESTI
Este noapte, bate vântul printre ramurile goale ,
Vuietul se aude-n cer, nourii cobor în cale,
Cânii latră prin ogrăzi, luna bate zbuciumată,
O fetiţa prin nămezi ,se întorcea înlacrimată.
Cu o sarcină de lemne ce-i curma puternic braţul,
Făcand urme prin troiene, aparea in zare satul ,
Gerul crunt şi fără milă i-a îngheţat la os mânuţa,
Dar prin toate cele grele,se gândea doar la maicuţa
Se grăbeau picioarele, dorul iar o îndemna
Sa deschidă uşa casei şi să-şi vadă mama sa,
Dar oprita la fereastra, visul iar sa spulberat,
Şi-a găsit în lacrimi sora, şi pe taicăsău la pat.
Fulgii zboară prin ogradă, geamu-n tindă este spart,
Pe la colţul casei iară vântul bate mai turbat,
Nu-i lumina şi e frig, apa a îngheţat în cană,
Fraţiorul cel mai mic tot scâncea cuvîntul mamă.
Căci de lungă vreme maica nu şi-a mai văzut copiii,
A plecat peste hotare, ca să-şi întreţină fiii,
Lacrimi multe s-au vărsat pâna s-a văzut plecată,
Odoraşii şi-a lăsat intro casă darâmată.
A plecat acum doi ani, cu durere mare-n suflet,
Şi datoare cu mulţi bani, s-a pornit prin ploi şi tunet,
Trecând munţi cu creste-nalte şi prin ape zbuciumate,
Obosita şi-nsetată, se opri la jumătate.
Nu-şi simţea picioarele, si de foame ce-i era
In genunchi căzu femeia, mai departe nu putea,
Doamne, pentru copilaşii mei, nu mai am puteri de plâns,
Coborând din ceruri steaua, în lacrimi razele şi-a stins.
În cămară la fereastră, trei copii priveau în zare,
O aşteaptă pe mămica ,cu speranţa-n suflet mare
Pe perete un portret, luminat de o candelă
Chipul tatălui se vede, cu o panglică străjeră.
Suflă vânt de primăvară, fluturaşii sunt în zbor
Copilaşii toti grămadă, îşi alină al său dor
O să se intoarcă mama ,o sa vină neapărat,
Şi-aruncau în larg privirea,cât mai e de aşteptat?
Ceasul bate timpu-ndeamnă ca să treacă clipa rea,
Pasul calcă,în urma lasă amintiri de vreme grea,
Umbra-i trece, glasuri srigă din casuţa cu povesti,
Copilaşii iar se-ntreabă :-Draga mama unde esti?
Luna bate printre nori, ai Moldovei mulţi feceori,
Vor să se îtoarcă acasă, însă sufetul nui lasă,
Şi de dragoste şi dor, păsărele cîntă-n cor
Printre trestii şi mohor, cene zace, a cui feceor?
